Recomandări pentru cei care suferă de #Hipertensiunea arterială:
Reducerea greutății corporale pentru cei suprapomderali sau obezi.
Cu cât se vor consuma mai multe alimente crude, cu atât stăpânirea greutăţii va fi mai uşoară.
Se va evita răcirii extremităților (mâni, picioare). Contrastul prea mare de temperatură dintre diferitele părţi ale corpului poate declanşa o tulburare de ritm cardiac fatală la cei care au deja inima bolnavă.
Se va crește cantitatea de potasiu prin alimentație ( avocado, spanac, cartofi, fasole, varză ale s.a) sau suplimente, dacă există un deficit major.
Dacă există consum excesiv de sare, se va reduce.
Nu se va mai găti mâncarea în ulei încins.
Se vor consuma suficiente lichide zilnic.
Se vor elimina din dietă:
– grăsimile saturate: unt, margarină, untură, slănină, carne grasă;
– ceaiul negru și cafeaua;
– produse hipercalorice de natura glucidică: dulciuri sau băuturi carbogazoase dulci;
– alimentele bogate în tiramina (substanță care stimulează sistemul nervos simpatic): brânzeturile, iaurtul, smântâna, untul și băuturile alcoolice.
• Dacă acidul uric are valori crescute, se vor exclude din meniu și alimentele bogate în purine – drojdia, carnea și toate produsele lactate. Se vor consuma cu moderație fasolele, ouăle și peștele care au un conținut mai redus de purine.
Se vor consuma:
– fructe și legume din abundență, datorită conținutului bogat în fibre vegetale, vitamine și minerale. Cele mai recomandate sunt: merele, fructele de pădure, goji, spanacul, țelina, morcovii, broccoli, sfecla roșie și soia.
– alimentele bogate în taurină (substanță care contribuie la regenerarea nervilor): mazărea, năutul, lintea, pudra de roșcove, drojdia inactivă, cerialele integrale, migdalele, alunele comestibile, nucile româneşti, seminţe de susan şi de floarea soarelui.
– alimentele bogate în acizi graşi nesaturaţi de tip Omega 3 care mențin elasticitatea membranelor celulare : ulei de in presat la rece, ulei de măsline extravirgin, uleiul de pește, semințele de in, nucile şi migdalele. Totuși, aceste alimente se vor consuma cu moderație datorită concentrației mari de grăsimi.
– condimente care au capacitatea de a scădea tensiunea arterială: turmericul, usturoiul, scorțișoara și cuișoarele.
Aproape la fel de important în HTA ca modificarea dietei, este exerciţiul fizic. Acesta nu numai că ajută la scăderea tensiunii arteriale, dar și stimulează sistemul imunitar, întăreşte oasele şi conferă o sumedenie de alte beneficii. Activitatea fizică nu trebuie să fie violentă, dar trebuie să fie regulată, de preferinţă zilnic, în aer liber.
Se va încerca, pe cât posibil, evitarea stresului sau minimalizarea efectului acestuia. Două dintre metodele cele mai eficiente pentru aceasta sunt exerciţiul fizic şi meditația/ rugăciunea. Uneori este nevoie de schimbarea profesiei sau a locului de muncă pentru a reduce stresul.
Suplimente benefice în HTA:
1. Omega 3 (ulei de in, ulei de pește) – Ajută la prevenirea spasmelor muşchilor netezi, dilată vasele sanguine și scade nivelul trigliceridelor.
2. Coenzima Q 10 este un puternic antioxidant care „curăță” vasele de sânge, redându-le elasticitate. De asemenea, crește nivelul de oxigenare la niel muscular și transformă grăsimea în energie.
3. Vitamina C 1000 cu bioflavonoide – ajută la dilatarea vaselor de sânge, făcându-le totodată mai rezistente și mai elastice. De asemenea, ajută la asimilarea calciului, fortificând sistemul osos.
4. Calciu și magneziu, dacă există carențe. Calciu se va administra doar împreună cu Vitamina D și K2 – Vitamina D ajută la transportarea calciului, iar vitamina K transformă calciu anorganic în calciu organic.
Plantele medicinale.
Ceaiurile care se pot folosi în tratamentul hipertensiunii arteriale sunt cele diuretice – ceaiul din seminţe de pepene roşu, păpădie, mătase de porumb şi brustur. Se folosesc una-două ceşti, de patru ori pe zi.
Talpa-gâştei are efecte anticoagulate şi poate fi folosită pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge în interiorul vaselor sangvine. Această plantă are, de asemenea, un efect favorabil asupra ritmului cardiac, pe care tinde să-l readucă la normal. Aceste efecte o fac utilă în fibrilaţia atrială, palpitaţii şi tahicardie.
Aproape toate componentele cătinei pot fi folosite în scop terapeutic. Frunzele, fructele, chiar şi scoarţa sunt bogate în vitamine şi în minerale care tonifică organismul. Dar cel mai eficient preparat obţinut din cătină este uleiul, fiind recomandat în mod special celor care suferă de hipertensiune arterială.
Păducelul, numit și planta inimii pentru calitățile deosebite în tratarea afecțiunilor cardiace, se administrează sub formă de ceai, pulbere și tincturi. Preparatele din păducel au acțiune vasodilatatoare, calmantă și sedativă și se folosesc în toate formele de afectiuni cardiace: aritmii, palpitații, insuficiență coronariană, angina pectorală, nevroză cardiacă, hiper și hipotensiune, ateroscleroză.
Deosebite proprietăți are polenul de păducel. El ajută la reducerea depunerilor de grăsime de pe pereții arterelor, reduce tensiunea arterial, calmează sistemul nervos, înlătură insomniile, stările de anxietate, iritabilitatea și depresia.
Persoanele hipertensive trebuie să folosească însă cu precauţie plante cum sunt: ginsengul, sunătoarea, lemnul dulce, ienupărul ş.a.
Alte remedii:
Cură de două săptămâni cu suc de țelină. Acesta conţine o cantitate mare de calciu, magneziu, potasiu și alte substanțe care promovează un sistem circulator sănătos, relaxează mușchii arteriali, dilată vasele de sânge și stimulează fluxul sanguin.
Masajul, fricţionarea spatelui şi a picioarelor sunt foarte benefice pentru scăderea tensiunii arteriale. Relaxarea și masajul nu are la toţi efecte benefice pe termen lung, dar de obicei reuşeşte să scadă temporar tensiunea arterială.
Hidroterapia este una din cele mai eficiente modalităţi de a readuce la normal, chiar dacă numai temporar, valorile acut crescute ale tensiunii arteriale. Ea trebuie folosită în situaţiile în care pacientul trece prin perioade stresante sau când tensiunea arterială creşte brusc.
O simplă baie fierbinte la picioare scade tensiunea arterială cu 2-20 unităţi. Efectul acesta are la bază o reacţie reflexă involuntară. Pe măsură ce apa fierbinte dilată vasele sangvine de la nivelul picioarelor, sângele este drenat din alte zone alte corpului în aceste regiuni de vasodilataţie, situate la distanţă de inimă. Datorită acestei redistribuiri a sângelui în organism, tensiunea arterială în orice punct al sistemului vascular scade simţitor.
O baie neutră de 20-90 minute, la 35-37,7°C, sau fierbinte, la 37,7-43°C reuşeşte întotdeauna să scadă tensiunea arterială crescută acut. Se recomandă însă să se intre în apă călduță, după care să se adauge mai fierbinte, deoarece tensiunea arterială poate creşte destul de mult în primele secunde, datorită schimbării temperaturii pielii.
Cauze:
Ateroscleroza. Ateroscleroza se produce când vasele de sânge care transportă oxigenul și substanțele nutritive de la inima către restul corpului se îngroașă și devin rigide, împiedicând uneori circulația sângelui către organe și țesuturi. Nivelul crescut al colesterolului seric este principalul factor de risc al apariției aterosclerozei, în special fracțiunea LDL. Acesta tinde să se lipească de pereţii interiori ai vaselor de sânge, ceea ce creşte riscul de cardio¬patie ischemică şi hipertensiune arterială. Nivelul colesterolului LDL crește în condiții de stres accentuat, dar mai frecvent din cauza consumului de grăsimi saturate (unt, untură, slănină), mai ales de grăsimi trans (uleiuri parțial hidrogenate folosite pe larg în special în produsele de cofetărie).
Fumatul și consumul crescut de alcool cresc frecvența cardiacă și irită sistemul nervos simpatic.
Aportul crescut de sare. Excesul sodiului determină creşterea sensibilităţii muşchilor din pereţii vaselor sangvine, ceea ce duce la creşterea tensiunii arteriale.
Consumul pentru perioade îndelungate al anumitor medicamente: anticoncepţionale orale, corticosteroizi, antiinflamatorii nesteroide .
Deshidratarea cronică. Hipertensiunea arterială şi nivelul crescut al colesterolului sunt două probleme legate de un deficit continuu de apă în organism.
Rezistența la insulină
Rezistența la insulină este favorizată de un consum ridicat de zahăr, de stres, de supraalimentație, de îmbătrânire, de mâncatul între mese și seara târziu. S-a constatat că mai mult de jumătate din pacienţii hipertensivi sunt rezistenţi la insulină. Concentrația ridicată a glucozei în sânge duce la lezarea interiorului vaselor sangvine, ceea ce pune bazele rigidizării lor şi apariţiei hipertensiunii arteriale. Totodată, excesul de insulină acționează asupra sistemului nervos simpatic, generând creșterea pulsului și descărcarea unor hormoni ce fac ca tensiunea arterială să crească.
Mâncatul între mese şi seara târziu suprasolicită pancreasul, care are nevoie de pauze între mese pentru a se reface. Dacă are de lucru toată ziua, ca urmare a gustărilor repetate servite între mese (inclusiv gustarea mâncării atunci când gătim), fiecare din acestea necesitând eliberarea unei noi doze de insulină s-ar putea ca pancreasul să se epuizeze sau corpul să nu mai reacționeze corespunzător la cantitatea de insulină primită. Astfel, va apărea rezistența la insulină. Totodată, după vârsta de 20 de ani, rezistenţa la insulină scade, în general, cu fiecare deceniu de viaţă. În schimb, exerciţiul fizic regulat ajută la creşterea utilizării zahărului din sânge de către celulele musculare şi contribuie la folosirea corespunzătoare a insulinei.
Alte cauze – Moștenirea genetică; vârsta, stresul cronic, deficit de oxigen, somn deficitar, inflamația cronică, alimentare nesănătoasă, obezitatea, excesul de cofeină, poluarea, radiațiile, zgomotele, deficitul de lumină naturală, tulburări hormonale, afecțiuni ale rinichilor, afecțiuni vasculare, deficit de unele vitamine sau minerale, în special magneziu, calciu, bor, potasiu.
Simptome ale hipertensiunii arteriale:
cefalee occipitală (fronto-parietală) matinală, însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive si care cedează peste zi sau la antinevralgice;
ameţeli: de intensitate variabilă, în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei;
tulburări vizuale: puncte negre sau luminoase în câmpul vizual, vedere înceţoşată;
tulburări auditive: pocnituri, vâjieli în urechi;
tulburări cardiace: dificultate de a respira, durere precordială, palpitaţii (bătăi ale inimii resimţite ca senzaţii neplăcute, sub forma unor lovituri repetate).
insomnii;
iritabilitate;
oboseală fizică şi intelectuală;
oboseală la mers: cârcei şi mai ales parestezii cu caracter de arsură sau amorţeală;
durere la efort, în special la mers, cu sediul în gambă, excepţional deasupra genunchiului, cu caracter de crampă.
Evitați, pe cât posibil, cauzele enunțate mai sus pentru a menține tensiunea arterială la nivele optime.
Continuare în articolul următor 
Minerale cu rol important în menţinerea valorilor tensiunii arteriale în limite normale:
1. Borul. Borul are funcţii multiple în organismul uman. Una din acţiunile sale binecunoscute este cea de prevenire şi tratare a osteoporozei la femei. El este folosit cu eficienţă în sindroamele legate de menopauză. Borul este esenţial în formarea oaselor şi muşchilor. Aceasta îl face important şi pentru controlul tensiunii arteriale.
Sursele cele mai bune de bor sunt nucile, seminţele, leguminoasele, verdeţurile şi zarzavaturile, aproape toate legumele, merele, perele, grepurile, precum şi majoritatea fructelor şi sucurilor de fructe.
2. Fierul. Dacă nivelul sangvin al fierului este prea crescut, tensiunea arterială poate creşte. Pentru ca sistemul cardiovascular, imunitar şi al celulelor sangvine să funcţioneze în condiţii optime, hemoglobina şi fierul seric trebuie să fie menţinute spre limita inferioară a normalului. O soluţie utilă, atunci când valorile sunt crescute, este donarea periodică de sânge.
Alimentele bogate în fier sunt zarzavaturile de culoare verde, fasolea, prunele şi caisele uscate, stafidele, strugurii şi cerealele integrale.
3. Magneziul. Întrucât insulina facilitează transportul magneziului în interiorul celulelor, persoanele care au rezistență la insulină, de regulă, au şi un deficit de magneziu.
Carenţa de magneziu a fost asociată cu o serie de boli, printre care se numără hipertensiunea arterială, tulburările de ritm cardiac, infarctele miocardice şi diabetul. Este, de asemenea, posibil ca deficitul cronic de magneziu să fie responsabil de boli osoase metabolice, cum este osteoporoza.
Clorul favorizează deficitul de magneziu prin scăderea absorbţiei şi creşterea excreţiei. Are acelaşi efect şi asupra calciului şi fosforului.
Sursele alimentare de magneziu includ orice aliment vegetal de culoare verde, care conţine clorofilă (această substanţă conţine magneziu) – adică zarzavaturile şi verdeţurile, castraveţii, mazărea verde etc. Alte surse majore sunt cerealele integrale, nucile, leguminoasele, roşcovele şi melasa.Unele fructe furnizează cantităţi modeste, dar semnificative de magneziu – bananele, grepele, fructele mici (zmeura, afinele, murele etc.), avocado, pepenele galben şi citricele.
4. Potasiul. Potasiul funcţionează ca un reglator major al tensiunii arteriale. Prezenţa unor cantităţi generoase de potasiu în dietă poate fi explicaţia incidenţei reduse a hipertensiunii arteriale în rândul vegetarienilor. Printre alimentele bogate în potasiu se numără cartofii, fasolea, mazărea, bananele, portocalele şi fructele uscate care pot uneori reduce tensiunea arterială cu 5-15 puncte.
5. Calciul. Şi calciul ajută la scăderea tensiunii arteriale. Câteva din alimentele bogate în calciu sunt fasolea uscată şi mazărea, cerealele integrale, verdeţurile, smochinele, seminţele de susan şi broccoli. Laptele nu este o sursă bună de calciu pentru hipertensivi datorită conţinutului său crescut de grăsime, sare şi fosfor. Alimentele bogate în fosfor (carnea roşie, brânzeturile, băuturile răcoritoare şi praful de copt) provoacă o pierdere de calciu datorită legăturilor de tip balansoar existente între aceşti nutrienţi.
6. Cuprul. Cuprul ajută la prevenirea aterosclerozei şi a bolilor de inimă. Interacţionează cu zincul, iar dozele mari de zinc pot bloca absorbţia cuprului.
Carenţa de cupru poate cauza hipertensiune arterială și poate să favorizeze creşterea unui cheag până la dimensiuni dezastruoase, mai ales la cei cu ateroscleroză sau fibrilaţie atrială. Sursele alimentare cele mai bune de cupru sunt nucile, seminţele, grâul şi cerealele integrale, cireşele, roşcovele, precum şi leguminoasele uscate.